Taxa de promovare turistică în România 2026: procent sau sumă fixă? Ghid pe orașe

Paolo Vezzola

Fondator · Vezpa PMS · Profil →

Taxa de promovare turistică — cunoscută popular și ca „taxă hotelieră” — este una dintre cele mai confuze obligații administrative pentru proprietarii de pensiuni, apartamente și hoteluri mici din România. Contrar unei idei răspândite, în 2026 această taxă nu mai este întotdeauna un procent din valoarea cazării: fiecare consiliu local decide independent, prin hotărâre (HCL), atât forma taxei, cât și nivelul ei. Rezultatul este un mozaic: unele orașe aplică un procent din valoarea cazării fără TVA (de exemplu Cluj-Napoca, 0,5 % conform HCL 760/2025), iar altele au trecut la o sumă fixă în lei pe noapte (București, 10 lei/turist/noapte conform HCGMB 516/2025). În acest ghid explic cadrul legal actual (art. 484 din Legea 227/2015), cum se calculează în ambele modele, nivelurile din 2026 pe orașe, scutirile, cum percep Airbnb și Booking taxa (sau mai degrabă cum nu o percep) și cum să automatizezi totul cu un PMS pentru a evita greșelile la check-out.

Cadrul legal: o singură taxă, stabilită de fiecare oraș

Prima confuzie de lămurit este chiar cea din jurul cifrelor „0,5–5 %” pe care le vei găsi în multe articole mai vechi. Acele cote (taxa hotelieră între 0,5 % și 5 %) proveneau din vechiul Cod Fiscal (Legea 571/2003, art. 278), care a fost abrogat de la 1 ianuarie 2016. De la acea dată nu mai există o taxă hotelieră națională uniformă, cu procent fix stabilit prin lege.

Cadrul actual este Codul Fiscal — Legea 227/2015, Titlul IX, Capitolul VIII „Taxe speciale”. Aici sunt importante două articole des citate greșit:

• Art. 484 — Taxe speciale: este o normă-cadru care nu fixează niciun procent, plafon sau minim. Ea autorizează consiliile locale/județene și Consiliul General al Municipiului București să instituie, prin hotărâre (HCL/HCGMB), o taxă specială pentru promovarea turismului, cu sume determinate potrivit Legii 273/2006 privind finanțele publice locale.
• Art. 485 — Scutiri: contrar unei erori frecvente, acest articol nu este o „taxă de 1–5 %”. Alin. (1) permite consiliilor locale să acorde reduceri sau scutiri unor categorii (de exemplu veterani de război, persoane cu handicap grav sau accentuat, anumite instituții și organizații), iar alin. (2) prevede prin lege o reducere de 50 % pentru persoanele cu domiciliul în localitățile din HG 323/1996 și HG 395/1996.

Consecința practică este esențială: forma taxei (procent din valoarea cazării sau sumă fixă în lei pe noapte), nivelul, scutirile, termenele și sancțiunile sunt toate stabilite de HCL-ul fiecărei primării. De aceea unele orașe aplică un procent, iar altele (de exemplu București) au trecut la o sumă fixă pe noapte. Nu mai există o taxă hotelieră națională unică.

Proprietarul unității de cazare (tu) nu este subiect al taxei: oaspetele este. Dar ești colectorul legal: trebuie să încasezi taxa, să o virezi la primărie și să ții evidența. Această obligație se aplică tuturor unităților de cazare: hoteluri, pensiuni urbane și agroturistice, vile turistice, apartamente în regim hotelier, campinguri, hosteluri.

Taxa hotelieră, taxa de promovare turistică, taxa de stațiune: ce diferență?

Pe internet vei găsi patru denumiri pentru ce, în 2026, este de regulă aceeași obligație:

• Taxa hotelieră — denumirea din vechiul Cod fiscal (Legea 571/2003), cu cotă între 0,5 % și 5 %. Nu mai există ca taxă națională de la 1 ianuarie 2016; mulți o numesc încă așa.
• Taxa specială pentru promovarea turistică — denumirea corectă azi: o taxă specială locală, instituită prin HCL în temeiul art. 484 din Codul fiscal. În București este venit al bugetului municipiului (art. 484 alin. 4).
• Taxa de stațiune sau taxa de oraș — denumiri uzuale pentru aceeași taxă specială în stațiuni (Mamaia, Eforie Nord, Sinaia) și în orașe (București, Brașov). Nu sunt taxe distincte prevăzute de lege.
• Taxa Salvamont — o taxă specială locală separată, instituită de unele localități montane pentru finanțarea serviciului Salvamont, încasată tot de unitatea de cazare.

În toate cazurile plătește turistul, iar unitatea de cazare încasează taxa, o declară și o virează la primărie. Excepție documentată: în București, dacă prețul sejurului este încasat de o platformă online sau de o agenție, taxa o încasează intermediarul (HCGMB 516/2025).

TVA în turism 2026

Taxa de promovare turistică nu se confundă cu TVA. Din 1 august 2025 cota de TVA pentru cazare este de 11 % (Legea 141/2025, care a înlocuit cota de 9 %). Taxa specială locală se trece separat pe document, iar în orașele cu model procentual se calculează pe valoarea cazării fără TVA. Detalii despre cote, e-Factura și SAF-T în ghidul nostru TVA cazare 11% și e-Factura ANAF.

Cum se calculează: procent sau sumă fixă

Pentru că forma taxei diferă de la oraș la oraș, există două modele de calcul. Trebuie să știi în care se încadrează localitatea ta înainte de a factura.

Modelul 1: procent din valoarea cazării (fără TVA)

Folosit, de exemplu, de Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Sinaia și Constanța. Formula este:

Taxă = Cota procentuală × Valoarea cazării fără TVA × Numărul de nopți

Exemplu pentru o pensiune din Timișoara (2 % din tariful de cazare fără TVA):

• Valoare cazare fără TVA: 300 lei per noapte
• Taxă: 2 % × 300 = 6 lei per noapte
• Pentru o ședere de 3 nopți: 18 lei

Modelul 2: sumă fixă în lei pe noapte

Folosit de orașele care au trecut la o sumă fixă (de exemplu București, din 2026). Aici taxa nu mai depinde de prețul camerei, ci de numărul de persoane și de nopți:

Taxă = Sumă fixă × Numărul de persoane × Numărul de nopți

Exemple:

• București (10 lei/persoană/noapte): 2 persoane × 3 nopți = 60 lei

Există și sume fixe anuale datorate de operator, care nu se calculează pe noapte: de exemplu, în Mamaia și Sat Vacanță se adaugă procentului de 1 % și sume fixe anuale, plătite până la 1 iulie (HCL 462/2025 al Constanței).

Taxa de promovare turistică 2026 pe orașe și stațiuni

Nivelul 2026 în principalele orașe și stațiuni, cu modelul (procent din valoarea cazării sau sumă fixă) și sursa. În toate cazurile plătește turistul și încasează unitatea de cazare (în București și intermediarul care încasează prețul). Fiecare sumă din tabel are ca sursă hotărârea consiliului local sau un document oficial al primăriei; unde nu am găsit textul oficial pentru 2026, nu indicăm o sumă.

Valorile sunt indicative: fiecare consiliu local votează anual atât forma (procent sau sumă fixă), cât și nivelul taxei, de obicei înainte de sfârșitul anului pentru aplicarea în anul următor. Verifică întotdeauna nivelul exact pe site-ul primăriei tale, la secțiunea "Taxe și impozite locale" sau direct în hotărârea consiliului local privind impozitele și taxele locale pentru anul curent. Pentru orașele fără sumă în tabel nu am găsit textul oficial al hotărârii pentru 2026.

Scutiri legale

Aici este a doua greșeală frecventă a ghidurilor mai vechi: în Codul Fiscal actual (Legea 227/2015) nu mai există o listă națională obligatorie de scutiri. Art. 485 alin. (1) doar permite consiliilor locale să acorde scutiri sau reduceri anumitor categorii; singura regulă obligatorie este reducerea de 50 % din alin. (2), pentru persoanele cu domiciliul în localitățile din HG 323/1996 și HG 395/1996. Categoriile clasice provin din vechiul art. 280 din Legea 571/2003, abrogat și se aplică doar dacă HCL-ul fiecărei primării le preia explicit.

Categoriile istorice, pe care multe orașe le păstrează în regulamentul propriu, sunt:

• Minorii (limita de vârstă diferă de la o localitate la alta; regulamentul Bucureștiului pentru 2026, HCGMB 516/2025, nu prevede această scutire)
• Persoanele cu handicap grav sau accentuat și însoțitorii lor
• Șederile de peste 30 de zile consecutive, considerate locuință, nu turism — doar unde regulamentul local o prevede (HCGMB 516/2025 pentru București nu o prevede)

Pentru că scutirile nu mai sunt uniforme la nivel național, verifică întotdeauna HCL-ul orașului tău: unele primării adaugă scutiri proprii (de exemplu pentru anumite categorii de vizitatori), altele nu prevăd nicio scutire. Nu presupune că o scutire clasică (minori, șederi lungi) se aplică automat dacă localitatea nu a inclus-o în hotărâre.

Airbnb, Booking și colectarea prin platforme

Spre deosebire de alte țări europene, în România, de regulă, Airbnb și Booking.com nu colectează automat taxa de promovare turistică. Nu există acorduri de tip occupancy-tax între platforme și primăriile românești, așa că încasarea și virarea rămân în sarcina structurii/gazdei, indiferent de canalul de distribuție. Situația poate evolua; verifică politicile actualizate ale platformei.

Merită menționat un caz aparte: regulamentul Bucureștiului pentru 2026 (HCGMB 516/2025) nominalizează explicit platformele online de intermediere (Booking, Airbnb) și agențiile printre entitățile obligate să încaseze/evidențieze taxa. În practică însă, industria hotelieră (Federația Industriei Hoteliere) semnalează că lipsește o arhitectură funcțională, motiv pentru care obligația continuă să apese, de fapt, pe umerii structurii de cazare.

Asta înseamnă că trebuie:

• Să colectezi taxa de la oaspete la check-out sau să o adaugi la factură
• Să ții evidența taxelor colectate (cât ai încasat, de la cine, pentru câte nopți)
• Să virezi taxa la primărie în termenele stabilite în hotărârea consiliului local (de obicei lunar sau trimestrial)
• Să informezi oaspeții despre taxă înainte de rezervare (sau cel puțin la check-in) pentru a evita nemulțumiri

Declarare și plată

Termenele nu sunt fixate la nivel național, ci de fiecare HCL în parte — și diferă de la oraș la oraș. Câteva repere pentru 2026:

• București (HCGMB 516/2025): virare lunară, până la data de 10 a lunii următoare celei în care s-a încheiat șederea, la bugetul local al sectorului
• Cluj-Napoca: plată lunară, până la data de 10 a lunii următoare
• Constanța: procentul se virează până la data de 10 a lunii (plus sume fixe anuale cu scadență 1 iulie pentru zonele Mamaia / Sat Vacanță)
• Sibiu: virare până la data de 25 a lunii următoare
• Timișoara (HCL 719/2025, anexa 9): virare lunară, până la data de 10 a lunii următoare

Pentru celelalte orașe, verifică scadența exactă în regulamentul HCL local — unele primării mici permit plata trimestrială sau semestrială pentru unitățile cu volum redus.

Declarația trebuie să includă:

• Numărul de nopți taxabile (excluzând scutirile)
• Numărul de nopți scutite (cu justificare)
• Valoarea totală a cazării (baza de calcul)
• Valoarea taxei datorate

Multe primării au portaluri online prin care se poate depune declarația și plăti taxa. Accesul se face de obicei prin cont fiscal electronic (SPV ANAF) sau prin autentificare directă pe platforma primăriei. Primăriile mai mici acceptă încă depunerea pe hârtie sau prin e-mail.

Sancțiuni în caz de nerespectare

Nu există o grilă de sancțiuni uniformă la nivel național: contravențiile sunt prevăzute în regulamentul HCL al fiecărei primării (în temeiul Legii 273/2006 / OG 2/2001). Un exemplu documentat este regulamentul Bucureștiului (HCGMB 516/2025), cu amenzi orientative de forma:

• Persoane fizice: 500–1.000 lei pentru declarație-decont depusă cu întârziere și 800–1.500 lei pentru nedepunerea declarației
• Persoane juridice: 1.000–2.000 lei pentru declarație tardivă și 2.000–4.000 lei pentru nedepunerea declarației
• La toate acestea se adaugă plata taxelor restante, cu dobânzi și penalități de întârziere

Valorile de mai sus sunt cele din art. 6 al regulamentului anexat la HCGMB 516/2025; neplata la termen atrage în plus majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Pentru celelalte orașe sancțiunile diferă și trebuie verificate în HCL-ul local. Consultă întotdeauna reglementarea în vigoare.

Nu te baza pe o somație înainte de amendă: termenele sunt cele din HCL, iar o declarație nedepusă se poate sancționa și când nu ai avut taxă de colectat.

Automatizare prin PMS

Calcularea manuală a taxei hoteliere devine rapid imposibil de gestionat când ai mai multe unități sau când combini canalele directe și OTA. Punctele pe care un PMS bun trebuie să le automatizeze:

Cu un PMS, declarația lunară pornește de la un raport deja calculat, în loc să aduni de mână nopțile, oaspeții și scutirile din rezervările OTA și directe. Diferența se simte mai ales în lunile pline.

Întrebări frecvente

Trebuie să factur taxa separat sau o includ în preț?

Ambele opțiuni sunt legale, dar practica recomandată este să o afișezi separat pe factură, pentru transparență față de client și pentru ca contabilitatea să separe clar cifra de afaceri din cazare (supusă TVA de 11 %) de taxa colectată în numele primăriei (fără TVA). Asta simplifică și declarația lunară la primărie.

Un copil de 17 ani plătește taxa?

Depinde de orașul tău. Unele primării scutesc minorii (limita de vârstă diferă de la un HCL la altul), iar altele nu prevăd nicio scutire: regulamentul Bucureștiului pentru 2026 (HCGMB 516/2025), de exemplu, nu prevede scutiri pentru minori — dar scutirea nu mai este garantată la nivel național, ci se aplică doar dacă HCL-ul localității o prevede. Verifică hotărârea primăriei tale. Un PMS bine proiectat aplică automat scutirea acolo unde se aplică, pe baza datei nașterii.

Dacă o lună nu am oaspeți, trebuie să depun declarație?

Da, în majoritatea primăriilor trebuie să depui o declarație zero. Nedepunerea declarației zero poate fi considerată contravenție, chiar dacă nu ai avut taxă de colectat. Verifică hotărârea primăriei tale — unele permit scutirea de declarația zero, dar majoritatea o cer.

Taxa se aplică și pentru turiștii români?

Da. Taxa hotelieră și taxa de promovare turistică nu depind de cetățenia oaspetelui, ci de faptul că persoana este cazată într-o unitate de cazare din localitatea respectivă. Un român din Iași care vine în vacanță la Brașov plătește taxa la fel ca un german sau un ungur.

Un oaspete stă 45 de zile — plătește taxa pentru toate?

De regulă nu, dar depinde de HCL-ul local. Acolo unde regulamentul prevede scutirea pentru șederi de peste 30 de zile, plătești taxa doar pentru primele 30 de zile, iar pentru zilele 31-45 nu — logica fiind că șederile lungi sunt considerate locuință, nu turism. Nu este însă o regulă națională: verifică dacă orașul tău o prevede. Un PMS bine proiectat recunoaște automat pragul de 30 de zile acolo unde se aplică.

Care este diferența dintre taxa hotelieră și taxa de promovare turistică?

Astăzi este, de fapt, aceeași obligație. Taxa hotelieră cu cotă între 0,5% și 5% exista în vechiul Cod fiscal (Legea 571/2003) și a dispărut la 1 ianuarie 2016. Codul fiscal actual (Legea 227/2015) permite doar taxe speciale locale, printre care cea pentru promovarea turistică a localității (art. 484), instituite prin HCL. „Taxa hotelieră”, „taxa de stațiune” sau „taxa de oraș” sunt denumiri uzuale pentru această taxă specială.

Ce este taxa Salvamont?

Este o taxă specială locală, instituită prin hotărâre a consiliului local în unele localități montane, pentru finanțarea serviciului Salvamont. Se plătește de turist, în cuantumul stabilit de HCL, și o încasează unitatea de cazare împreună cu taxa de promovare turistică. Nu există o taxă Salvamont națională: verifică HCL-ul localității.

Cum verific ce taxă aplică orașul meu?

Intră pe site-ul primăriei orașului tău, la secțiunea "Impozite și taxe locale" sau "Hotărâri ale Consiliului Local", și caută "taxa hotelieră" sau "taxa de promovare turistică". Acolo vei găsi hotărârea cu cota exactă, scutirile și termenele de plată. Alternativ, sună la departamentul de taxe și impozite al primăriei — vor răspunde rapid.

Concluzie

Taxa hotelieră și taxa de promovare turistică în România nu sunt complicate în sine, dar devin complicate din cauza combinației a patru variabile: ce taxă aplică orașul, ce procent, ce scutiri și dacă colectezi manual sau prin PMS. Manual, este o sursă nelimitată de erori și discuții la check-out. Automatizate prin PMS care cunoaște orașul, aplică scutirile și distinge canalele OTA de cele directe, nu sunt o problemă: colectezi taxa corectă la fiecare rezervare, generezi declarația lunară în două click-uri și nu riști nici sub-declararea (sancțiune primărie) nici suprafacturarea (reclamație client).

Dacă administrezi între 1 și 20 de unități și vrei să elimini această bătaie de cap, alege un PMS care (a) are cotele orașului tău preîncărcate, (b) știe dacă orașul aplică un procent sau o sumă fixă, (c) aplică automat scutirile prevăzute de HCL-ul local (minori, șederi lungi), (d) distinge rezervările OTA de cele directe. Fără aceste patru puncte, o vei gestiona manual și vei face erori.